Primele zece motive pentru care îţi iubeşti jumătatea! Iubeşti cu adevărat?

Dacă te întrebi „Sunt îndrăgostit(ă) sau nu?” cel mai probabil, nu eşti. Dragostea e inconfundabilă, nu te poţi înşela asupra unui sentiment de o asemenea amploare şi intensitate.

De fapt, e ceva similar cu orgasmul: nu ai cum să nu ştii atunci când trăieşti aşa ceva!

Când iubeşti, nu îţi poţi scoate din minte persoana iubită: te gândeşti la el sau la ea non-stop, şi când eşti cu prietenii, şi când munceşti, îţi plimbi câinele sau te uiţi seara la televizor. O persoană îndrăgostită până peste cap are întotdeauna fluturaşi în stomac atunci când se gândeşte la zâmbetul, la vocea sau la timpul petrecut cu jumătatea sa.

Oamenii îndrăgostiţi sunt mai frumoşi! Îi poţi recunoaşte uşor: se desprind din mulţimea feţelor posomorâte de la metrou, au un zâmbet strălucitor (chiar dacă nu se spală cu ultima generaţie de paste şi periuţe de dinţi), se simt mai bine şi atrag mai multă atenţie din partea sexului opus, tocmai pentru că degajă bunătate şi fericire peste tot în jurul lor!

Nimic nu poate face o persoană mai fericită decât constatarea că sentimentele sunt reciproce! Dragostea neîmpărtăşită e adesea resimţită ca o tragedie, ca şi cum ar fi sfârşitul lumii. Bineînţeles că dracul nu e atât de negru şi că mai există speranţă, dar încearcă să-i spui asta cuiva care suferă din dragoste! Unii oameni nu se descurcă prea bine cu gestionarea emoţiilor lor: dacă suferă de „inimă albastră”, nu îşi mai pot face temele corect, nu mai au chef de muncă, de distracţie, de prieteni, de viaţă, în general, iar apoi, chiar şi după ce s-au mai vindecat, cicatricile rămân şi le e teamă să iubească din nou.

Cu toate astea, iubirea e cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla cuiva! Iubirea scoate tot ce e mai bun din tine, te face visător şi îţi întinde aripile de-a lungul întregului orizont.

Iubirea e bazată totuşi pe nişte procese chimice, care sunt cauzele efective ale euforiei, ale genunchilor care tremură, ale bătăilor accelerate ale inimii, ale temperaturii crescute şi respiraţiei tăiate. Aceste procese chimice pot modifica chiar mirosul corpului, prin eliberarea feromonilor. De asemenea, corpul produce stimulenţi psihici, care determină o nevoie imperioasă de a o vedea pe persoana iubită, pentru a primi o nouă porţie de euforie şi fericire. Procese similare se produc şi atunci când ascultăm muzica preferată, jucăm şah, golf sau tenis sau desfăşurăm orice activitate care ne produce plăcere.

Gândeşte-te: care sunt primele zece motive pentru care îţi iubeşti soţul sau soţia, iubitul sau iubita?

Cu siguranţă, măcar un gând ţi-a trecut prin minte! Dacă era ceva cu tentă sexuală, atunci nu e un gând legat de iubire, ci de plăcere.

Te iubesc pentru că eşti exact ceea ce îmi doresc, pentru că ai grijă de mine, pentru că mereu îmi oferi afecţiune. E minunat când iubirea curge în ambele sensuri, de la tine şi înspre tine. Cu toate astea, dacă atunci când încerci să explici de ce iubeşti pe cineva, argumentele tale sunt bazate pe ceea ce face partenerul/partenera pentru tine, dovedeşti egoism.

Nu trebuie să ai întotdeauna un motiv bine precizat pentru care să iubeşti pe cineva. Te iubesc pentru că mă iubeşti – nu înseamnă nimic, de fapt.

Atunci când iubeşti cu adevărat pe cineva, recompensa nu stă în lucrurile pe care acea persoană ţi le dăruieşte, ci în fericirea ei! Zâmbetul persoanei dragi e cea mai frumoasă răsplată.

Dragostea e atunci când îţi sacrifici interesele şi timpul pentru interesele persoanei de lângă tine. "Este dragoste atunci când mami îi face cafea lui tati şi ia o înghiţitură înainte de a i-o da, pentru a fi sigură că gustul este OK", aşa cum spun copiii. Sau „Este vorba de iubire atunci când mănânci în oraş şi îi dai cuiva cei mai mulţi dintre cartofii tăi prăjiţi, fără să îi ceri în schimb cartofii lui.”

Doamnelor, care sunt primele zece motive pentru care vă iubiţi soţii? Şi domnilor, care sunt motivele pentru care vă iubiţi soţiile?